Parodontoza are o reputație nedreaptă de boală a oamenilor care nu se spală pe dinți. În realitate, afecțiunea atinge aproximativ 75% dintre pacienți, potrivit datelor publicate de Gentle Dentist, iar printre ei sunt destui care se periază conștiincios, de două ori pe zi. Mecanismul este același la toți — placă bacteriană, tartru, gingie inflamată —, însă motivele pentru care se ajunge acolo se împart în două categorii foarte diferite: cele pe care le poți schimba și cele pe care doar le poți supraveghea.
Partea care ține de tine
Dacă te uiți peste cauzele parodontozei așa cum apar pe pagina clinicii, o bună parte dintre ele descriu obiceiuri, nu ghinion:
- igiena orală incompletă, care lasă placa bacteriană să se transforme în tartru;
- fumatul și tutunul mestecat, alături de consumul de alcool;
- alimentația încărcată cu zahăr și cu făinoase;
- bruxismul, adică scrâșnitul din timpul nopții, care suprasolicită țesutul de susținere.
Partea bună este că fiecare dintre aceste puncte se poate corecta, iar în stadiul de gingivită procesul rămâne reversibil: un periaj profesional și un detartraj corect readuc gingia la normal, fără nimic mai complicat. Ordinea este mereu aceeași: placa lăsată pe loc se mineralizează și devine tartru, tartrul irită gingia, iar gingia inflamată se desprinde de dinte și lasă loc pungilor parodontale.
Partea pe care nu o poți schimba
Restul listei nu depinde de disciplină. Ereditatea își spune cuvântul, la fel și dereglările hormonale: sarcina, menopauza sau tratamentele cu anticoncepționale modifică răspunsul gingiei la aceleași bacterii. Se adaugă bolile sistemice, de la diabet și anemie până la leucemie sau reumatism, și o serie de medicamente, printre care cele pentru depresie, pentru convulsii sau pentru hipertensiune. Chiar și un aparat dentar ori o perioadă lungă de stres cresc riscul.
Nu înseamnă că boala devine inevitabilă. Înseamnă doar că, dacă te regăsești aici, intervalul dintre controale trebuie să fie mai scurt, iar semnele — sângerare, gingii umflate, respirație neplăcută — nu mai pot fi puse pe seama unui periaj prea energic.
Unde duce, dacă nimeni nu intervine
Netratată, inflamația coboară spre os, apar pungile parodontale, dinții se mișcă și, în cele din urmă, se pierd. De aici încolo discuția se mută la soluțiile de înlocuire, iar alegerea este limitată tocmai de starea gingiei: o proteza dentara mobila scheletată, cu croșete sau capse, are nevoie de dinți restanți sănătoși, fără mobilitate și fără boală parodontală, în vreme ce varianta flexibilă din silicon se potrivește atunci când gingia sau osul sunt deja într-o stare precară.
Oricare ar fi varianta, ea cere o rutină: clătire după fiecare masă, curățare zilnică cu tablete efervescente și cu o periuță cu peri lungi, niciodată cu pastă de dinți, care este abrazivă. Noaptea, proteza se scoate din gură. Sunt reguli mărunte, însă de ele depinde confortul zilnic și starea gingiei pe care se sprijină lucrarea.
Ce poți face săptămâna aceasta
Un control de rutină lămurește situația mai repede decât crezi. Medicul măsoară cu o sondă parodontală, în șase puncte pe fiecare dinte, adâncimea până la care ajunge; peste trei milimetri, lucrurile nu mai stau bine. Procedura nu doare și nu are nevoie de anestezie, iar rezultatul îți arată negru pe alb în ce stadiu te afli.
Pentru stadiile avansate, la Gentle Dentist se lucrează cu protocolul REPaiR Waterlase: decontaminare cu laser diodă Epic, chiuretaj și planare radiculară cu laserul Waterlase iPlus, apoi biostimularea țesutului. Cele mai multe cazuri se rezolvă în două ședințe, cel mult patru la formele profunde, iar zona rămâne sterilizată, cu sângerare limitată.
Dintre toate variantele, cea mai ieftină rămâne cea pe care clinica o numește simplu prevenție: două controale pe an sau unul la trei-șase luni, dacă te regăsești în lista de mai sus. Dacă ai citit paragrafele anterioare și te-ai recunoscut în câteva rânduri, asta e tot ce ai de făcut deocamdată.
