Darea în plată înseamnă că debitorul predă creditorului un alt bun decât suma de bani datorată, iar creditorul acceptă acest lucru ca stingere a datoriei. Nu se face unilateral, ci doar prin acord. Mai jos găsești logica operațiunii, pașii și riscurile, așa cum le explică și AvocaturaOnline.
Ce este darea în plată
În mod normal, debitorul trebuie să plătească exact ceea ce a promis, adică o sumă de bani. Creditorul nu poate fi obligat să primească altceva, chiar dacă bunul oferit valorează cât datoria. Dacă însă cei doi cad de acord, obligația se stinge prin predarea bunului. Pentru o explicație de drept civil pe înțeles a acestor mecanisme, merită să pornești de la noțiunile de bază: obligație, plată și stingerea ei.
Când se folosește în practică
Cel mai des apare atunci când debitorul nu are lichidități, dar deține un bun pe care creditorul îl poate folosi sau vinde. Exemple frecvente:
- un autoturism predat în locul unei sume împrumutate;
- un teren sau un apartament oferit pentru stingerea unui credit sau a unui împrumut între persoane;
- utilaje, mărfuri sau drepturi de creanță între firme care colaborează.
Pașii pe care îi parcurgi
Un acord bun se construiește ordonat. Parcurge, în această ordine, următoarele etape:
1. Stabilești exact datoria
Notează suma principală, dobânzile și eventualele penalități. Fără o cifră clară, nu poți spune dacă bunul acoperă datoria sau doar o parte din ea.
2. Evaluezi bunul
Valoarea trebuie să fie credibilă pentru ambele părți. Un preț prea mic îl dezavantajează pe debitor, unul prea mare îl dezavantajează pe creditor. O evaluare făcută de un specialist reduce disputele ulterioare.
3. Verifici situația juridică a bunului
Un imobil poate fi ipotecat, un autoturism poate avea sarcini, iar un bun comun al soților poate necesita acordul ambilor. Creditorul care primește un bun grevat de datorii preia și problemele lui.
4. Încheii actul în forma cerută
Pentru bunurile mobile ajunge, de regulă, un înscris clar. Pentru terenuri și construcții este nevoie de formă autentică la notar și de înscrierea în cartea funciară, altfel transferul nu produce efectele dorite.
Efectele și riscurile
Dacă acordul este valid, datoria se stinge în măsura valorii convenite. Totuși, creditorul păstrează protecții importante: dacă bunul are vicii ascunse sau dacă un terț îl revendică, creditorul poate cere remedii, iar în unele situații chiar renașterea creanței inițiale. De aceea, mențiunile din act trebuie formulate precis și nu lăsa nimic „înțeles de la sine”.
Mai trebuie ținut cont de efectele fiscale. Transferul unui bun poate atrage taxe sau impozite diferite după natura bunului și după calitatea părților, persoane fizice sau firme. Verifică acest aspect înainte de semnare, nu după; AvocaturaOnline recomandă să ceri o opinie scrisă dacă suma este importantă.
Greșeli care costă
Cele mai frecvente erori sunt evaluările făcute „din ochi”, lipsa unui act scris și ignorarea sarcinilor care grevează bunul. Altă greșeală este să presupui că darea în plată rezolvă automat orice garanție: dacă datoria era garantată cu un gaj sau o ipotecă, stingerea ei trebuie urmată de radierea garanțiilor.
Dacă ai nevoie de modele și explicații despre acte între părți, secțiunea dedicată contractelor te ajută să înțelegi ce clauze contează într-un asemenea acord.
Recomandare practică
Înainte să accepți sau să propui o dare în plată, cere o consultație cu un avocat care să verifice bunul, valoarea și forma actului. Costul unei verificări este mic față de pierderea unui bun sau a unei creanțe. Iar pentru a-ți clarifica noțiunile juridice de bază, mai poți reveni oricând la ghidurile AvocaturaOnline.
