Strada Ienăchiță Văcărescu (II)

(continuare la partea I)

La puțină vreme după apariția Pieței Bibescu Vodă și a prelungirii străzii Poetului a început marele plan de rectificare a străzii și străpungere până în Piața Concordiei. În primul rând, se dorea transformarea întregii porțiuni de la unghiul drept până în Principatele Unite într’o linie dreaptă, făcând să dispară zigzagul mai sus menționat. Mai departe, această linie dreaptă trebuia să fie continuată până la Piața Concordiei, ca străpungere. Străpungerea a fost realizată rapid, segmentul nou al străzii fiind trasat la 1890-1891, cam jumătate prin vechile parcele din Principatele Unite iar cealaltă jumătate peste o parte din terenul viran numit Maidanul Dulapului.

DSCN7480
Strada Ienăchiță Văcărescu: prelungirea de la 1890-1891, privind spre str. Principatele Unite. În mijloc casa supraviețuitoare de la nr. 30.

Pentru rectificarea traseului vechi și anularea zigzagului lucrurile au mers însă mai greu. În anii care au urmat s’a reușit, prin exproprieri, demolări și vânzări de teren, retrasarea segmentului până la strada Sfânta Ecaterina, precum și a celei mai mari părți a segmentului de la colțul cu Sfânta Ecaterina până la unghiul de 90º. Pentru acest din urmă segment este vorba mai concret despre loturile de pe partea stângă, învecinate în spate cu Grădina Mitropoliei, care au fost mult micșorate. Acesta este motivul pentru care acea parte a străzii este astăzi dominată de clădiri realizate în stilul eclectic al anilor 1890. Excepția este vechea casă de la nr. 30, datând cel mai probabil din anii 1860, care a scăpat ca prin minune de la demolare. În perioada interbelică efortul de sistematizare a continuat, mutându’se acum pe partea cealaltă a străzii. Pe cele câteva parcele dinspre frântura în unghi drept a străzii s’a impus o ușoară retragere la construcția de imobile noi. În schimb, ultimele două parcele dinspre colțul cu Sfânta Ecaterina au primit teren de la Primărie înspre stradă, pe care l’au folosit din plin atunci când s’au ridicat noi case. În mod evident, casa de la nr. 30 era încă în plan să fie demolată, dar acest pas, deja amânat, nu a mai fost făcut deloc odată cu izbucnirea celui de’al Doilea Război Mondial. Rezultatul este strangularea vizibilă până astăzi și cunoscută de mulți bucureșteni, care este deci un deznodământ accidental: frontul drept al străzii a înaintat spre stradă, fără însă ca frontul stâng să se retragă.

 

În perioada interbelică, pe lângă acest mai vechi plan de rectificare a străzii, ce viza obținerea a două linii drepte unite în echer, s’a mai dezvoltat și un al doilea plan, de fapt o extensie a celui dintâi. Astfel, se dorea transformarea echerului într’un „T”, deci cu un al treilea braț care să intre în Grădina Mitropoliei până sub zidurile Palatului Camerei Deputaților, unde ar fi urmat să formeze o piațetă (cu un al doilea acces din strada Principatele Unite). Mai mult, în 1933 s’a decis în Consiliul Comunal exproprierea tuturor proprietăților din Aleea Mitropoliei și strada Ienăchiță Văcărescu (latura dinspre Mitropolie), pentru a putea transforma întregul Deal al Mitropoliei într’un mare parc. Această variantă ambițioasă de plan nu a mai fost demarată, s’a trecut în schimb la varianta mai modestă. Astfel, în 1941 Grădina Mitropoliei a fost expropriată, sau mai bine zis partea sa neconstruită, jumătatea estică. Unul dintre cele două accese preconizate a fost realizat prin exproprierea parcelei din Principatele Unite 32. Totuși, proiectul a stagnat în această fază, probabil din cauza greutăților provocate de Război și de criza economică ce i’a urmat. Terenul expropriat a rămas în perioada comunistă grădină a Palatului Marii Adunări Naționale, după Revoluție numit din nou Palatul Camerei Deputaților. A fost transferat din nou în proprietatea Patriarhiei Române împreună cu palatul, în anii 2000.

DSCN7487
Grădina Mitropoliei văzută din strada Ienăchiță Văcărescu

Au mai existat însă planuri de reamenajare a accesului și după al Doilea Război Mondial. Proprietatea din strada Ienăchiță Văcărescu nr. 24 pare să fi fost expropriată pe la începutul anilor ’70, când clădirea principală din parcelă (o locuință masivă care avea atunci cel puțin 120 de ani vechime) a și fost demolată. Cândva în perioada următoare, nu mai târziu de primii ani ’80, s’a trasat și extensia în T a străzii Ienăchiță Văcărescu, peste fosta parcelă de la nr. 24 până la gardul proprietății Marii Adunări Naționale, unde s’a amenajat o poartă. Probabil intenția a fost pur și simplu de a asigura un acces cât mai rapid din Piața Unirii. În bună tradiție administrativă comunistă însă, intenția a fost curând zădărnicită de noi acțiuni din partea acelorași autorități comuniste.

DSCN7486
Strada Ienăchiță Văcărescu: extensia din anii ’70-’80 până la poarta grădinii Palatului Marii Adunări Naționale

 

La mijlocul anilor ’80, în contextul marii sistematizări a Bucureștiului și construirii Centrului Civic, dorindu’se crearea unui scuar la intersecția străzii Bibescu Vodă cu Aleea Marii Adunări Naționale, segmentul străzii Ienăchiță Văcărescu dinspre Bibescu Vodă a fost demolat. S’a făcut astfel loc pentru un mare bloc construit în stilul specific perioadei, armonizat cu celelalte clădiri care mărginesc Piața Unirii. Ca urmare, vechea stradă Poetului este de trei decenii și jumătate văduvită de debușeul său istoric și firesc în strada Bibescu Vodă, dincolo de colțul cu Profesorilor devenind practic o fundătură. Doar accesul pietonal este încă posibil, prin ocolirea anevoioasă a fațadei din spate a blocului.

DSCN7490
Strada Ienăchiță Văcărescu, de la poarta fostei grădini a Mitropoliei spre fundătura reperezentată de blocul din anii ’80; la mijlocul fotografiei unghiul de 90º și colțul cu str. Profesorilor

Primii metri ai străzii, începând din Bibescu Vodă, au rămas însă neconstruiți și sunt astăzi folosiți drept parcare a blocului. Când privim deci aceste autoturisme parcate de o parte și de alta la umbra blocului impersonal, trebuie să știm că privim vechiul început al străzii Ienăchiță Văcărescu, o răspântie centrală ce probabil străbătuse mai mult de trei secole, datând din epoca domnitorilor Matei Basarab, Constantin Șerban sau Constantin Brâncoveanu.

 

Am vrut prin această trecere în revistă să punem în evidență istoria neobișnuit de zbuciumată a acestei ulițe bucureștene. Trecând mai departe în periplul nostru prin vechile mahalale Flămânda și Sfânta Ecaterina, acest mic ghid de orientare și studiu de caz este necesar trecătorului nefamiliarizat cu zona, pentru a putea distila unele din altele diversele straturi istorice care se succed în peisajul cartierului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s