Planul Ernst

Proiectul Meremet își propune să se îndrepte spre o scurtă trecere în revistă a istoriei străzii Ienăchiță Văcărescu, care se leagă foarte mult și de evoluția străzii Principatele Unite. Nu este vorba de a coborî la nivelul detaliilor (parcele, clădiri, proprietari), ci de a regăsi istoria neobișnuit de bogată a acestei artere pur și simplu ca traseu. Însă nu putem face asta fără un studiu preliminar despre sursele cele mai vechi de care dispunem pentru istoria tramei stradale în general, cu aplicare la zona de pe malul drept al Dâmboviței.

Segmentul cel mai vechi al străzii Ienăchiță Văcărescu este acela cuprins între străzile Bibescu Vodă și Principatele Unite. Acestea au fost limitele acestei artere până spre sfârșitul secolului XIX. Pentru o simplă și rapidă ilustrare, putem apela la planul Borroczyn (variantele 1846 și 1852), care este în cele mai multe cazuri cea mai veche dintre sursele complete și topometric științifice pentru studiul tramei stradale bucureștene. Este totuși instructiv să încercăm să urcăm mai departe în timp, dat fiind că există planuri ale Bucureștiului mai vechi de jumătatea secolului XIX. În articolul de astăzi ne vom concentra atenția asupra planurilor gemene Purcel (1789) și Ernst (1791), întocmite de armata austriacă de ocupație și conservate la Kriegsarchiv din Viena. Conținutul celor două planuri este în mare identic, dar Ernst are avantajul de a fi redactat la scară mai mică și dimensiuni mai mari, în timp ce Purcel singur conține legenda pentru obiectivele numerotate (aceleași pe ambele planuri). Ambele planuri sunt tipărite cu nordul în jos și sudul în sus.

Peisajul de tramă stradală oferit de aceste planuri este unul în mare parte descumpănitor. Examinând malul drept al Dâmboviței în zona care ne interesează, recunoaștem fără probleme cursul Dâmboviței, Calea Rahovei și Calea Șerban Vodă, străzile Bucur, Radu Vodă, Păstorului, Crișului, Bibescu Vodă. Putem identifica imediat, chiar fără ajutorul legendei, marile obiective religioase ale zonei: Mitropolia, mânăstirile Radu Vodă, Antim, Schitul Maicilor, Mihai Vodă, bisericile Sf. Spiridon Nou și Domnița Bălașa, Curtea Arsă etc. Problemele apar când încercăm să investigăm mai îndeaproape spațiul cuprins între Calea Rahovei și Calea Șerban Vodă. Aici întâlnim o tramă stradală complet diferită chiar față de ce ne arată planurile Borroczyn, cel puțin la prima vedere. Sigur că trebuie să ne așteptăm la diferențe, orașul a evoluat între 1791 și 1846, populația a crescut, zonele mărginașe s’au îndesit, este deci firesc ca unele artere de pe Borroczyn să nu se regăsească pe Ernst. Dar ceea ce vedem pe Ernst, cel puțin în zona mahalalelor Flămânda, Sf. Ecaterina și Vlădica este de o cu totul altă natură. E vorba despre o întreagă rețea stradală care ar trebui să fi dispărut înainte de mijlocul secolului XIX și să fi fost înlocuită cu o alta complet diferită. Un asemenea scenariu nu este verosimil. Mai degrabă trebuie să suspectăm că informația de care a beneficiat cartograful austriac a fost incompletă, cel puțin pentru unele zone. Probabil este vorba despre date vagi la mâna a doua, fără verificare pe teren, golurile de informație ce au rezultat fiind umplute fantezist, după cum vom vedea prin câteva exemple. Să încercăm așadar să reconstituim ce se poate reconstitui.

 

Ernst-Borroczyn 2

Începem cu reperele clare. Biserica Sf. Ecaterina (cea actuală este reconstruită la 1850 pe locul celei vechi) este reprezentată pe planul Ernst cu numărul 86. Apare aproape ca și cum ar fi pe Calea Șerban Vodă, când în realitate este undeva la jumătatea distanței dintre această arteră și Dealul Mitropoliei. Bisericile Flămânda, Slobozia și Vlădica sunt și ele prezente. O stradă care pornește din Șerban Vodă spre vest, un pic mai la sud de biserica Sf. Spiridon Nou, trebuie s’o interpretăm ca fiind Principatele Unite, chiar dacă se oprește după un parcurs foarte scurt. Există apoi o diferență clar marcată, prin formatul desenului, între spațiul aflat la sud de această stradă și la vest de Șerban Vodă pe de’o parte și spațiul din spatele acestuia, spre Dealul Filaret, pe de alta. Este vorba despre diferența dintre o zonă parcelată și locuită (mahalaua Flămânda) și o zonă de moșie dedicată agriculturii (mai precis pomiculturii, este vorba despre Livada Mitropoliei). Ele se regăsesc întocmai și pe planurile Borroczyn. Linia care le desparte pe planul Ernst (nu apare ca stradă, dar prezența bisericii Flămânda poate indica existența unui drum de acces) o regăsim și pe planurile Borroczyn și pe hărțile actuale: este strada Olimpului. Există apoi două străzi care o leagă de Șerban Vodă. Cel mai probabil cea care cotește spre nord și debușează în zona Pieții Concordiei este strada Concordiei de astăzi, iar cea dinspre sud este un prim segment din strada Discordiei (mai târziu suprapus de Bulevardul Mărășești) continuat cu strada Ioan Cucuzel de astăzi.

Mai departe ne transferăm pe terenul mult mai nesigur al speculațiilor. Linia pe care o vedem pornind din Calea Șerban Vodă, sus în podgorie, coborând pe lângă pintenul de deal și străbătând câmpia (ce mai avea un pic de așteptat până să primească numele de „Filaret”) ne sugerează că autorul planului Ernst era conștient de existența arterei cunoscute mai târziu drept ulița Filaret. Din aceasta supraviețuiesc până astăzi strada 11 Iunie (denumire ce datează din 1870) și segmentul dinspre Șerban Vodă al străzii Cuțitul de Argint (s’a numit „Șoseaua Filaret” până în vremea Primului Război Mondial). Segmentul din mijloc a dispărut la 1906 odată cu amenajarea Parcului Carol, dar nu întâmplător corespunde în foarte mare măsură cu aleea din parc care urcă dealul pe partea dreaptă, pe lângă Arenele Romane și casa Bosianu. Ce este însă curios este că autorul părea să știe mult mai bine unde sfârșea această arteră decât unde începea, astfel că în loc să o ducă până în Calea Rahovei o trece prin spatele bisericii Flămânda și o duce până în zona mahalalei Sf. Ecaterina. Topografia ulterioară a zonei nu oferă nici un indiciu privind existența unui asemenea traseu și suntem tentați să teoretizăm că strada avea același traseu ca mai târziu și aceeași funcție, anume de a face legătura prin suburbii între două dintre drumurile principale de ieșire din oraș, Calea Rahovei (Podul Calicilor) și Calea Șerban Vodă (Podul Beilicului). Aceasta înseamnă că și drumul pe care îl vedem pornind din spatele bisericii Flămânda în direcția Dealului Spirii pornea de fapt din strada 11 Iunie de astăzi, mult mai la vest, și ar putea corespunde uneia dintre cele două arterele lungi care aveau mai târziu să străbată mahalaua Vlădica pe direcția vest-est. Este vorba despre strada Libertății (astăzi străzile Poiana Florilor și Gladiolelor) și strada Emancipată (din care mai există astăzi doar strada Mircea Vasilescu, după două runde de sistematizări în anii 1890 și 1980). Pentru mai multă claritate ne putem sprijini pe semicercul foarte frapant ce se vede foarte clar și pe Ernst și pe Borroczyn pornind din și sfârșind tot în Calea Rahovei (Podul Calicilor); corespundea începutului străzii Antim, străzii Zebrului și segmentului final al străzii Libertății. Cum artera despre care vorbeam nu atinge Podul Calicilor în dreptul capătului estic al semicercului, ci în dreptul celui vestic, chiar la poalele dealului, e poate mai puțin probabil să fie strada Libertății de mai târziu. Mai curând am putea’o identifica, măcar cu titlu speculativ, cu strada Emancipată de mai târziu.

Mutându’ne în zona Dealului Mitropoliei, trebuie să remarcăm Palatul Brâncoveanu plasat la poalele dealului în locul unde ne’am aștepta să’l găsim. Ulița care trece printre el și deal este strada Bibescu Vodă și i se redă cu fidelitate traseul pe care l’a păstrat până spre sfârșitul secolului XIX. Ulița care iese în aceasta venind în prelungirea ”falsei” ulițe Filaret / 11 Iunie prin fața bisericii Sf. Ecaterina poate fi interpretată drept strada Poetului, astăzi Ienăchiță Văcărescu (segmentul pe direcția vest-est). Vedem și un mic racord cu singurul fragment vizibil din strada Principatele Unite, racord pe care îl interpretăm deci ca fiind celălalt segment (pe direcția nord-sud) al străzii Ienăchiță Văcărescu.

Prin acest acest articol am refăcut deci în linii generale preistoria tramei stradale din această parte a orașului. Mai mult însă, am schițat o introducere în problematica folosirii planului Ernst în acest scop, problematică ce în cazul acestui izvor cartografic mai degrabă preștiințific este într’adevăr complexă și spinoasă.

Puteți citi articolul și pe site-ul propriu al proiectului Meremet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s